Personalitatea de tip schizoid - Evaluare și psihoterapie

[et_pb_section fb_built="1" _builder_version="3.22" custom_padding="2px|||||" global_colors_info="{}"][et_pb_row _builder_version="3.25" background_size="initial" background_position="top_left" background_repeat="repeat" custom_padding="4px|||||" global_colors_info="{}"][et_pb_column type="4_4" _builder_version="3.25" custom_padding="|||" global_colors_info="{}" custom_padding__hover="|||"][et_pb_text _builder_version="4.5.1" background_size="initial" background_position="top_left" background_repeat="repeat" global_colors_info="{}"]

Caracteristica principală a persoanelor cu o tulburare de personalitate schizoidă este lipsa relaţiilor interpersonale şi indiferenţa pe care o manifestă faţă de acestea. Ei sunt detaşați faţă de relaţiile sociale, sunt retrași şi solitari, nu agrează contactele cu ceilalţi, contacte care, dacă totuşi se realizează, le aduc satisfacţii neînsemnate sau deloc.

Persoanele care suferă de tulburare schizoidă preferă să stea tot timpul singuri, să nu ia parte la activităţi care ar presupune contactul cu alţii, au reţinere în a-şi manifesta stările emoţionale. Ei pot părea înceţi şi letargici, vorbirea, atunci când este prezentă, este de obicei lentă şi monotonă, aproape lipsită de expresivitate.

Diferența dintre o personalitate evitantă și una schizoidă este că evitantul resimte anxitate față de contactele sociale dar își dorește contactul, în timp ce schizoidul nu-și dorește să obțină relații.

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]